Durerea anală: cauze, simptome și tratament

Durerea anală (proctalgia) este durerea resimțită în interiorul sau în jurul anusului și rectului. Cele mai frecvente cauze sunt hemoroizii, fisurile anale și spasmele musculare, însă simptomul poate apărea și în cazul infecțiilor, bolilor inflamatorii intestinale sau, mai rar, al unor afecțiuni maligne.

Durerea anală este un simptom mult mai frecvent decât se crede, iar în majoritatea cazurilor are cauze tratabile. Cu toate acestea, multe persoane amână consultul medical din cauza rușinii sau a temerii legate de examinare, ceea ce poate întârzia diagnosticul și tratamentul. Evaluarea la timp de către medicul proctolog permite identificarea cauzei și, în cele mai multe situații, tratarea eficientă a afecțiunii înainte de apariția complicațiilor.

Ce ar trebui să știi, pe scurt, despre durerea anală:

• cele mai frecvente cauze sunt hemoroizii, fisurile anale, fistulele, abcesele sau spasmele în zona pelvină;
• semnalele de alarmă includ durerea acută, sângerările, febra sau apariția unor umflături dureroase;
• în cele mai multe dintre cazuri durerea este provocată de cauze benigne și poate fi tratată cu succes dacă este diagnosticată la timp;
• în cazul durerii persistente sau recurente, ori la agravarea stării generale se recomandă să mergi la medic. 
  
  

Ce este durerea anală?

Durerea anală reprezintă un simptom frecvent întâlnit în practica medicală, care reflectă afectarea structurală sau funcțională a regiunii anorectale. Durerea, localizată la nivelul orificiului anal, canalului anal ori rectului distal, poate avea caracter de arsură sau înțepătură, intensitatea fiind variabilă, în funcție de cauze. În general, usturimile anale sau durerile anale tind să fie intense, regiunea anală fiind bogată în terminații nervoase.  

Zona anală este una dintre cele mai sensibile, iar acest lucru se datorează densității mari de terminații nervoase în canalul anal. Din acest motiv, chiar și cele mai mici leziuni la nivel anal pot crea disconfort sau durere puternică. Studiile arată că durerea anală cronică afectează până la aproximativ 11% din populație, iar majoritatea cazurilor sunt cauzate de afecțiuni benigne, precum hemoroizii, fisurile anale sau spasmele musculaturii planșeului pelvin.

Cauzele durerii anale

Durerea anală reprezintă un simptom frecvent întâlnit în practica medicală, care reflectă afectarea structurală sau funcțională a regiunii anorectale. Durerea, localizată la nivelul orificiului anal, canalului anal ori rectului distal, poate avea caracter de arsură sau înțepătură, intensitatea fiind variabilă, în funcție de cauze. În general, usturimile anale sau durerile anale tind să fie intense, regiunea anală fiind bogată în terminații nervoase.  

Zona anală este una dintre cele mai sensibile, iar acest lucru se datorează densității mari de terminații nervoase în canalul anal. Din acest motiv, chiar și cele mai mici leziuni la nivel anal pot crea disconfort sau durere puternică. Studiile arată că durerea anală cronică afectează până la aproximativ 11% din populație, iar majoritatea cazurilor sunt cauzate de afecțiuni benigne, precum hemoroizii, fisurile anale sau spasmele musculaturii planșeului pelvin.

Cauzele durerii anale

Durerea în anus poate fi rezultatul unei afecțiuni benigne, cum ar fi hemoroizii sau fisura anală, dar poate reflecta și o patologie mai severă, cum ar fi o tumoare rectală sau o infecție profundă. Caracterul durerii (acut sau cronic), momentul apariției (în repaus sau la defecație), precum și simptomele asociate (sângerare, prurit, secreții) pot sugera cauzele. Cauzele comune includ fisura anală, hemoroizii interni sau externi, abcesele perianale și pruritul anal sever.  

Hemoroizii 

Hemoroizii reprezintă dilatații patologice ale plexului venos anorectal, în general cauzate de constipația cronică, statul îndelungat pe scaun și efortul excesiv de defecație. Hemoroizii pot fi interni, de regulă nedureroși, dar care pot crea sângerări, externi sau trombozați. Hemoroizii interni sunt localizați în interiorul canalului anal, iar lipsa durerii este o caracteristică a stadiilor I și II, urmând ca în stadiile III și IV să se producă probalarea prin anus (coborârea și apariția în exterior), provocând disconfort și senzația de corp străin în zona anală. 

Hemoroizii externi apar la exteriorul anusului, în jurul canalului anal și pot fi dureroși la inflamarea acestora. Durerea devine mai intensă atunci când apar hemoroizii externi trombozați, hemoroizi în interiorul cărora se formează un cheag de sânge. Durerea apare brusc, este severă și poate fi însoțită de un nodul tare, albăstrui sau violaceu, foarte sensibil la atingere. În primele 48-72 de ore, medicul poate recomanda trombectomia, o procedură simplă prin care cheagul este îndepărtat pentru ameliorarea rapidă a durerii.

Hemoroizii apar de obicei pe fondul constipației cronice, efortului repetat la defecație, statului prelungit pe toaletă, sedentarismului, sarcinii sau ridicării frecvente de greutăți. Diagnosticul și evaluarea gradului de severitate trebuie să fie realizate de către un medic specialist, pentru a asigura tratamentul necesar. 

Fisura anală  

Fisura anală constă într-o ruptură liniară a mucoasei canalului anal, cel mai adesea localizată posterior, în zona de vascularizație redusă. Fisura anală apare frecvent după un scaun dur sau voluminos, dar și în contextul diareei acute ori al unor manevre traumatice. Durerea survine la defecație și este descrisă ca fiind ascuțită și intensă, ca o tăietură, în timpul scaunului și timp de câteva ore după. Spasmul reflex al sfincterului intern agravează simptomatologia și întârzie vindecarea.  

Fisurile anale pot fi acute sau cronice, iar în forma acută vindecarea se face prin tratament conservator. Diagnosticul de fisură anală cronică se pune dacă leziunea persistă mai mult de 6-8 săptămâni. Se estimează că aproximativ 40% dintre fisurile anale acute pot evolua spre forme cronice dacă nu sunt tratate corespunzător.

Constipația și scaunele dure 

Constipația și eliminarea scaunelor dure este cauza-mecanism cea mai frecventă pentru durerile anale. În această situație vorbim despre un cerc vicios, deoarece scaunele voluminoase sau foarte dure pot irita mucoasa anală provocând durere și disconfort și chiar sângerări, determinând pacientul să evite mersul la toaletă, lucru care favorizează constipația. Durere poate apărea în tipul eliminării scaunului și poate fi însoțită de senzația că scaunul este incomplet eliminat. 

Diareea și iritația perianală 

Scaunele frecvente și lichide afectează direct mucoasa anală, prin expunerea repetată la bilă, enzime și acizi grași care irită și erodează epiteliul. Contactul constant cu substanțele eliminate prin diaree provoacă inflamație, prurit și fisurare, simptome care evoluează către durere anală acută, mai ales în timpul defecației. Diareea infecțioasă, cu etiologie bacteriană sau parazitară, determină suplimentar senzație de arsură anală, febră și secreții patologice.  

Abcesul perianal  

Abcesul perianal este o infecție localizată în jurul anusului, caracterizată prin blocarea și infectarea glandelor anale. Durerea în acest caz se recunoaște ușor, deoarece aceasta este constantă, pulsatilă. Dacă durerea este însoțită de febră sau frisoane crește riscul de sepsis mai ales la diabetici/imunosupresați, iar acest caz este o urgență medicală, fiind nevoie de drenaj, nu doar de un simplu tratament cu antibiotice. Aproximativ 50% din cazurile de abces perianal evoluează spre fistulă anală, așa că este necesară diagnosticarea corectă. 

Fistula anală 

Fistula anală este un canal anormal care se formează între canalul anal și pielea din jurul anusului, iar acesta apare ca urmare a unui abces anal care a fost drenat spontan sau chirurgical. Cele mai frecvente simptome sunt durere recurentă, usturătoare și secreția persistentă de puroi sau lichid. Diagnosticul începe cu examenul clinic proctologic, însă pentru evaluarea completă a traiectului fistulei și a relației acesteia cu sfincterul anal este frecvent recomandat RMN-ul pelvin, considerat investigația de referință în cazurile complexe. În anumite situații pot fi utilizate și ecografia endoanală sau alte investigații complementare. Tratamentul fistulei anale este exclusiv chirurgical, deoarece aceasta nu se vindecă prin antibiotice sau tratament medicamentos.

Spasmele anale și durerea funcțională: proctalgia fugax și sindromul ridicătorului anal 

Proctalgia fugax, cunoscută și ca spasmele anale se manifestă prin episoade paroxistice de durere rectală intensă, de scurtă durată, fără leziuni organice evidente. Ele apar frecvent noaptea și se remit spontan în câteva minute. Mecanismul presupus implică contractura involuntară a mușchilor sfincterieni sau disfuncția nervului pudendal. Deși benignă, condiția produce un disconfort major și anxietate, mai ales când episoadele devin frecvente. O problemă poate fi sindromul ridicătorului anal, o condiție medicală în care apare o durere profundă în rect care poate persista la nivel de ore întregi, mai ales dacă stai multe ore pe scaun. 

Durerea anală la femei: menstruație, endometrioză, sarcină și postpartum  

Durerea anală la femei apare din diferite cauze, fiind relaționată și de ciclul menstrual, sarcină și perioada post-partum, pe lângă cauzele anorectale uzuale precum hemoroizii și fisurile anale. În timpul menstruației, eliberarea de prostaglandine și contracțiile uterine pot provoca durere sau senzația de presiune la nivelul rectului. În cazul simptomelor intense și recurente, este important să fie luată în calcul și endometrioza, care poate afecta țesuturile din apropierea rectului. 

Leziunile și traumatismele 

Leziunile regiunii perianale pot să apară prin multiple mecanisme: traumatisme accidentale, introducerea de corpi străini, acte sexuale anale, proceduri medicale endoanale sau autoagresiuni. Leziunile generează durere intensă, imediată, sângerare și posibilă infecție secundară. În funcție de profunzime, se pot produce lacerații ale mucoasei, afectarea sfincterelor sau chiar perforații rectale. Un factor de risc îl poate constitui contactul sexual anal, care poate leza țesuturile anale, provocând disconfort și durere. 

Infecțiile și bolile cu transmitere sexuală 

Infecțiile și bolile cu transmitere sexuală pot provoca dureri anale, mai ales atunci când simptomele includ inflamații sau leziuni la nivelul mucoaselor. Printre cauzele frecvente se numără infecțiile cu candida, sifilis, condiloame/ HPV sau herpes, care poate afecta regiunea anală. 

Bolile inflamatorii intestinale (boala Crohn și colita ulcerativă)  

Boala Crohn este o afecțiune inflamatorie cronică ce poate afecta segmentar orice porțiune a tractului digestiv, inclusiv regiunea perianală. Atunci când localizarea este perianală, se formează fistule, abcese, stenoze sau ulcerații profunde, toate asociate cu durere anală severă și persistentă.  

În cazul diagnosticului de colită ulcerativă durerea anală este mai puțin prezentă, însă poate apărea atunci când vorbim despre inflamație severă sau episoadelor repetate de diaree. Diagnosticul se bazează pe consultul clinic, investigațiile proctologice și gastroenterologice, colonoscopie, analize de laborator și, atunci când este necesar, examinări imagistice precum RMN-ul pelvin pentru evaluarea leziunilor perianale.

Cancerul anal și rectal 

Cancerul anal sau cancerul oral nu reprezintă o sursă la fel de mare de durere anală precum hemoroizii sau fisurile anale. Totuși, dacă observi că suferi de sângerări anale, de dureri și de o scădere bruscă în greutate, atunci ar trebui să ai în vedere și faptul că aceste probleme pot apărea. Diagnosticul se stabilește de către medic după examinarea zonei și consult proctologic, tușeu rectal, anoscopie sau rectoscopie. Depistate la timp, într-un stadiu incipient, aceste forme de cancer au șanse foarte bune să răspundă la tratament. Începând cu vârsta de 45 ani este recomandat să faci screeningul prin colonoscopie, mai ales dacă riscurile de a dezvolta cancer canal sunt mari. 

Cum îți dai seama ce cauzează durerea: după momentul și felul durerii  

Tipul de durere pe care îl simți, dar și momentul în care simți durere în zona anală contribuie la stabilirea unui diagnostic. Totuși, același simptom poate avea mai multe cauze, așa că dacă te întrebi de ce am usturime anală după scaun, de ce am durere anală la stat pe scaun sau de ce am durere anală noaptea (proctalgia fugax), atunci răspunsul este acela de a merge la un medic specialist pentru o evaluare.

Pentru a te ajuta să îți faci o idee mai clară cu privire la durerea nală, următorul tabel ar trebui să fie de ajutor. 

Acest tabel este strict orientativ și nu înlocuiește un consult medical de specialitate. În cazul în care simți durere în zona anală sau alte simptome asociate, este recomandat să stabilești o programare la medic, pentru o evaluare corectă, un diagnostic clar și un tratament potrivit.  

Simptome asociate durerii anale  

Durerea anală este însoțită frecvent de o varietate de simptome care reflectă natura și severitatea procesului patologic. În mod comun, o durere în fund se poate asocia cu:

• sângerări anale – aceste probleme apar în cazul fisurilor anale și al hemoroizilor, însă dacă observi episoade de sângerare anală acestea trebuie investigate mereu pentru a exclude alte afecțiuni;
• arsuri sau mâncărimi anale- iritațiile locale, infecțiile fungice sau dermatologice pot contribui la senzația de prurit, pe lângă faptul că sunt simptome specifice pentru hemoroizi;
• senzație de presiune în rect- acest simptom se întâlnește frecvent mai ales în cazul prolapsului rectal sau atunci când hemoroizii sunt voluminoși;
• secreții sau inflamații locale- simptom prezent mai ales în cazul abcesului anal, mai ales după drenare spontană sau chirurgicală;
• febră și frisoane- condiție medicală ce necesită evaluare din partea unui medic specialist, pentru a exclude cazurile de sepsis cauzate de abcesul anal;
• modificări ale tranzitului intestinal- atât scaunul tare și constipația, cât și diareea, influențează apariția durerii anale;
• noduli dureroși la nivelul anusului- pot avea la bază un hemoroid extern trombozat, însă este recomandată evaluarea medicală pentru a exclude alte afecțiuni. 

Ce poți face acasă pentru calmarea durerii anale  

La debutul simptomelor sau în cazul simptomelor ușoare, se pot utiliza măsuri și remedii comune pentru a ameliora temporar durerea anală și pentru a reduce inflamația. Remediile nu înlocuiesc tratamentul de specialitate, însă pot îmbunătăți simptomatologia, fiind recomandate preponderent în formele benigne și reversibile. 

Printre altele, poți avea în vedere:

• băile calde de șezut de circa 10-20 minute, de 2-3 ori pe zi, mai ales după scaun;
• aplicarea de creme și unguente pe bază de hidrocortizon și lidocaină te termen scurt;
• aplicarea externă de comprese reci;
• fără folosirea săpunurilor agresive, care pot irita mucoasele;
• limitează statul la toaletă la maxim 5 minute;
• nu amâna senzația de scaun și nu forța eliminarea scaunului;
• administrarea antiinflamatoarelor- paracetamol sau ibuprofen;
• hidratare eficientă (minim 2 litri de apă pe zi) și un consum de fibre recomandat de circa 25-30g. 

Atenție: unguentele calmează simptomul, nu tratează cauza, în consecință dacă durerea revine, este nevoie de diagnostic.

Când să mergi la medic: semne de alarmă 

Consultul medical devine necesar dacă durerea anală persistă mai mult de câteva zile, nu se ameliorează prin măsuri simple sau este însoțită de simptome de alarmă. Sângerările repetate, secrețiile anormale, febra, durerea severă la defecație sau senzația permanentă de presiune în rect impun evaluare proctologică. Amânarea vizitei la specialist, frecvent motivată de jenă sau rușine, agravează evoluția patologiei și reduce eficiența tratamentului. Pacienții trebuie să conștientizeze că durerea în fund sau durerea în anus nu constituie o rușine, ci un simptom medical ce necesită examinare profesionistă. Pentru evaluare corectă și tratament personalizat, se recomandă programarea unui consult în clinicile Proctoline sau într-o altă clinică specializată.  

Cum se stabilește diagnosticul 

Stabilirea diagnosticului în cazul durerilor anale presupune o abordare sistematică, care începe cu anamneza detaliată și examinarea fizică a regiunii perianale. Anamneza trebuie să includă informații despre durata simptomelor, intensitatea durerii, momentul apariției (la defecație sau în repaus), asocierea cu sângerare, secreții sau prurit.  Examinarea fizică cuprinde inspecția perianală, tușeul rectal digital și testarea tonusului sfincterian. În cazul prezenței unor formațiuni sau ulcerații, se pot observa fisuri, mariscuri, hemoroizi sau abcese.

Anuscopia este o procedură simplă și nedureroasă care permite vizualizarea canalului anal și a porțiunii inferioare a rectului, folosită pentru diagnosticarea hemoroizilor interni, fisurilor anale, polipilor sau a inflamației mucoasei.

Colonoscopia devine necesară atunci când durerea anală este însoțită de sângerări rectale, modificări ale tranzitului intestinal sau dacă pacientul prezintă factori de risc pentru cancer colorectal. Prin colonoscopie se pot examina toate segmentele colonului, se pot efectua biopsii și se pot identifica leziuni premaligne ori cancere în stadii incipiente. 

Rezonanța magnetică nucleară (RMN) pelvină este indicată în cazurile complicate sau refractare la tratament, în special pentru evaluarea fistulelor perianale, a abceselor profunde sau a proceselor neoplazice. 

La ce să te aștepți la consult? Este normal să te temi atunci când vine vorba despre consult însă trebuie să știi că cele mai multe dintre investigații presupun un disconfort minim. Investigațiile presupun inspecția vizuală, tușeul rectal sau, la nevoie, anoscopie, RMN pentru fistule sau manometrie anorectală pentru durerea funcțională.

Tratamentul durerii anale 

Tratamentul durerii anale vizează identificarea și eliminarea cauzei declanșatoare. Nu există un protocol unic, deoarece etiologiile variază semnificativ: de la inflamații locale, până la patologii structurale severe sau boli sistemice. Intervențiile se stabilesc în funcție de intensitatea simptomelor, durata lor, răspunsul la terapiile anterioare și starea generală a pacientului. 

Tratament non-chirurgical

Abordarea non-chirurgicală se aplică în majoritatea cazurilor necomplicate sau în stadiile incipiente ale bolii. Hemoroizii de grad I–II se tratează eficient prin modificări dietetice (aport crescut de fibre, hidratare corespunzătoare), evitarea sedentarismului și aplicarea de unguente topice cu corticosteroizi ori anestezice locale. Fisurile anale recente pot fi tratate cu unguente cu nitroglicerină sau diltiazem, băi calde și laxative osmotice. Pruritul anal se ameliorează prin identificarea alergenului, folosirea cremelor emoliente și evitarea factorilor iritanți.

În cazul fisurilor anale cronice, medicul poate recomanda și unguente cu nifedipină sau injecții cu toxină botulinică, care relaxează sfincterul anal, reduc durerea și favorizează vindecarea atunci când tratamentul conservator obișnuit nu este suficient. Pentru pacienții cu proctalgie funcțională sau sindromul ridicătorului anal, fizioterapia planșeului pelvin și biofeedback-ul pot contribui la reducerea spasmelor musculare și la ameliorarea simptomelor pe termen lung.

Tratament chirurgical

Intervenția chirurgicală devine necesară în situațiile în care metodele conservatoare eșuează sau atunci când durerea derivă din complicații anatomice evidente. Hemoroizii de grad III–IV cu prolaps persistent, fisurile anale cronice ce nu răspund la tratament topic și fistulele perianale complexe necesită corecție chirurgicală.

Nu toate cazurile necesită o intervenție chirurgicală clasică. În funcție de diagnostic și de stadiul bolii, numeroase afecțiuni proctologice pot fi tratate prin proceduri minim invazive, efectuate în cabinet, de regulă cu anestezie locală, fără internare și cu o recuperare rapidă.

În cazul hemoroizilor interni în stadii incipiente sau moderate, pot fi recomandate proceduri precum ligatura cu benzi elastice, scleroterapia sau coagularea cu infraroșu, care reduc simptomele fără a necesita intervenții chirurgicale extinse. Alegerea metodei de tratament se face individual, în funcție de cauza durerii anale, severitatea simptomelor și rezultatul examenului proctologic, cu scopul de a obține controlul durerii și o recuperare cât mai rapidă pentru pacient.

Cum previi durerile anale 

Prevenția durerilor anale presupune corectarea factorilor de risc comportamentali, igienici și alimentari. Măsurile preventive includ:

• consumul zilnic a minimum 25–30 grame de fibre (fructe, legume, cereale integrale);
• hidratarea corespunzătoare (cel puțin doi litri de apă pe zi);
• evitarea efortului de defecație prelungit; 
• limitarea timpului petrecut pe toaletă;
• pauze active la fiecare oră pentru persoanele cu muncă sedentară;
• evitarea statului prelungit pe suprafețe dure fără perne ortopedice;
• respectarea unei igiene intime blânde, cu evitarea săpunurilor parfumate;
• utilizarea lenjeriei de bumbac și evitarea hainelor strâmte;
• control medical periodic după vârsta de 40 de ani sau mai devreme, în caz de simptome persistente;
• renunțarea la fumat și reducerea consumului de alcool;
• pentru igienă respectă regula folosirii apei călduțe și a ștergerii prin tamponare, nu prin frecare. 

Întrebări frecvente despre durerile anale 

Durerile anale pot indica o afecțiune gravă? 

Deși în general se asociază cu condiții comune, de gravitate redusă sau medie, există situații în care o durere în anus ascunde o patologie severă. Durerile anale indică afecțiuni severe în special atunci când persistă în ciuda tratamentelor simptomatice sau când se asociază cu alte manifestări sistemice. Afecțiunile grave care determină dureri anale includ diverse forme de cancer (cum ar fi carcinomul scuamos anal sau adenocarcinomul rectal), boala Crohn cu afectare perianală sau abcesul perirectal profund.

De ce am dureri anale după scaun? 

Durerea anală după defecație este cauzată cel mai frecvent de o fisură anală, care produce o senzație intensă de tăietură și poate persista minute sau chiar ore după scaun. Hemoroizii trombozați, inflamațiile locale sau spasmele sfincterului anal pot provoca, de asemenea, durere după eliminarea scaunului.

Ce unguent este bun pentru durerile anale? 

Nu este un unguent care să funcționeze universal, însă se pot folosi unguente cu lidocaină sau hidrocortizon pentru reducerea simptomelor. 

De ce apar durerile anale noaptea?

Durerea anală care apare noaptea este caracteristică adesea proctalgiei fugace, o afecțiune funcțională determinată de spasme musculare involuntare. Deși episoadele pot fi foarte intense și trezesc pacientul din somn, ele sunt, de regulă, benigne și dispar spontan în câteva minute.

Cum îmi dau seama dacă am hemoroizi sau fisură anală?

Disconfortul în ambele cazuri trebuie pus de către un medic, însă uneori poți face și singur diferența dintre fisură anală și hemoroizi. Fisura anală produce o durere ascuțită și fulgerătoare, în vreme ce hemoroizii produc majoritar disconfort și sânerare. 

Durerea anală poate fi de la stres sau pe fond nervos?  

Da, în anumite situații stresul poate conduce la favorizarea apariției spasmelor musculaturii, însă stabilirea acestui diagnostic cade în răspunderea medicului.

Tratamentele naturiste sunt eficiente pentru durerile anale?

Preparatele naturiste pot ameliora temporar simptomele, însă eficiența lor rămâne limitată în fața afecțiunilor structurale sau inflamatorii complexe. Extractele din castan sălbatic, hamamelis sau gălbenele au efect antiinflamator moderat și pot reduce edemul hemoroidal, însă nu tratează cauzele profunde ale durerii anale. În cazul fisurilor, abceselor ori prolapsurilor, tratamentele naturiste nu oferă remisia condiției, iar utilizarea exclusivă întârzie inițierea terapiei medicale. 

Cât durează durerile anale provocate de hemoroizi?

Durerea provocată de hemoroizi variază în funcție de stadiul bolii și de prezența complicațiilor. Hemoroizii interni, în stadii incipiente, pot produce disconfort episodic, iar durerile dispar în câteva zile cu tratament local. Tromboza hemoroidală externă, pe de altă parte, generează o durere intensă, bruscă, cu tumefacție violacee în zona anală. În tromboza hemoroidală, durerea poate persista de la 5 până la 14 zile, cu vârf de intensitate în primele 72 de ore. Hemoroizii prolapsați, mai ales cei de gradul IV, provoacă dureri cronice la defecație și în timpul statului pe scaun, iar tratamentul conservator are eficiență limitată. 

Durerile anale pot apărea după naștere?

Nașterea naturală (pe cale vaginală) implică o presiune intensă asupra planșeului pelvin și asupra plexurilor venoase rectale, ceea ce predispune la apariția durerii anale postpartum. În timpul expulziei, forțele exercitate pot conduce la congestie hemoroidală, prolaps sau tromboză venoasă localizată. De asemenea, efortul de defecație imediat după naștere determină apariția fisurilor anale, în special în contextul constipației postnatale. În general, o durere rectală apărută după naștere se poate gestiona eficient prin băi calde, aplicarea de unguente cu lidocaină sau oxid de zinc și printr-o alimentație bogată în fibre, tratamentul proctologic nefiind necesar.   

Când  este necesară intervenția chirurgicală pentru durerile anale?

Tratamentul chirurgical este necesar atunci când durerea anală derivă din leziuni anatomice persistente, refractare la terapiile conservatoare sau însoțite de complicații. Hemoroizii de grad III–IV, cu prolaps ireductibil sau episoade recurente de tromboză, pot necesita hemoroidectomie clasică. Fisurile anale cronice, care nu răspund la tratamentele non-chirurgicale, necesită sfincterotomie laterală internă pentru a elimina spasmul și a permite vindecarea. Tumorile anale sau fistulele anale, necesită, de asemenea, tratament pe cale chirurgicală.

Sursa foto: magnific, pexels