Fisuri anale: Ce sunt și de ce apar - cauze, simptome, tratament

Fisurile anale sunt mici rupturi ale mucoasei anale care pot provoca dureri intense și sângerări în timpul defecației, mai frecvente în rândul populației tinere, cu consecințe variate asupra sănătății. Fisurile anale pot fi cauzate de constipația cronică, diareea frecventă, traumatismele locale și inflamațiile determinate de bolile inflamatorii intestinale. Simptomele tipice includ durere, sângerare, mâncărime și scurgeri neplăcute.

Ce sunt fisurile anale 

Fisura anală este o ulcerație aparent liniară apărută la nivelul canalului anal, care reprezintă porțiunea terminală a tubului digestiv. Fisura anală este o condiție relativ frecventă, fiind întâlnită în 6-15% din consultațiile pentru patologia anală. Fisurile anale sunt adesea confundate cu hemoroizii, mecanismul de apariție fiind unul similar. Fisurile anale pot provoca durere intensă și disconfort, mai ales în timpul defecației, însoțite de sângerări minore.

Cauzele fisurilor anale 

Fisurile anale sunt cauzate în principal de trecerea unui scaun tare și voluminos prin canalul anal, ce exercită presiune și duce la ruperea mucoasei. În cazul femeilor, din cauza proximității între canalul anal și vaginal, fisurile anale pot fi mai frecvente, în special în timpul sarcinii. Alte cauze pentru fisurile anale includ:

• dieta săracă în fibre (consumul insuficient de fibre alimentare poate duce la formarea de scaune dure și dificultate în eliminarea lor);
• practici sexuale anale (suprasolicitarea mucoasei anale în timpul activităților sexuale poate crește riscul de apariție a unor fisuri anale);
• proceduri medicale sau examinări locale (în rare cazuri, procedurile medicale sau examinările locale pot provoca leziuni ale mucoasei anale).

Factorii de risc ai fisurilor anale 

Constipația cronică este un factor major de risc, deoarece scaunele dure și tensionarea excesivă în timpul defecării pot provoca leziuni ale mucoasei anale. Similar, episoadele frecvente de diaree pot irita și inflama regiunea anală, sporind probabilitatea de apariție a fisurilor. Traumatismele anale, cum ar fi cele cauzate de un act sexual anal sau de inserarea de obiecte străine în anus, pot, de asemenea, să ducă la fisuri. Alți factori de risc includ bolile inflamatorii intestinale, ce determină inflamații cronice și ulcerații la nivelul întregului tract gastrointestinal, inclusiv în regiunea anală, infecțiile anale și bolile cu transmitere sexuală.

Simptome ale fisurilor anale 

Pacienții cu fisuri anale pot raporta o varietate de simptome clinice specifice, ce se manifestă de obicei în regiunea perianală. Principalele simptome ale fisurilor anale includ:

• senzații de usturime anală sau mâncărime localizată;
• dureri anale intense în timpul defecării sau în perioadele imediat următoare;
• sângerări anale minore, în special în timpul sau după defecație;
• scurgerea din anus de mucus sau de secreții purulente, care pot avea un miros neplăcut.

Când trebuie să mergi la medic

Este recomandat să se viziteze medicul proctolog în cazul experimentării oricăror simptome care sugerează prezența unei fisuri anale care nu se ameliorează în decurs de câteva zile cu măsuri de auto-îngrijire. Simptomele potențial alarmante includ durerea intensă și persistentă apărută în timpul sau după defecație, sângerările anale recurente, secrețiile purulente sau urât mirositoare și senzația de arsură anală sau mâncărime continuă în regiunea anală.

În cazul în care simptomele sunt severe sau interferează semnificativ cu calitatea vieții, este important să se efectueze controlul medical într-un timp cât mai scurt, pentru a exclude alte condiții proctologice, cum ar fi hemoroizii, abcesele anale sau chiar cancerul colorectal, și pentru a primi un plan de tratament.

Cum se pune diagnosticul pentru fisuri anale 

Diagnosticul clinic al fisurilor anale se bazează pe prezența caracteristicilor sindromului dureros specific. Pacienții raportează adesea o serie de simptome care includ durere acută în timpul defecării, urmată de o pauză și apoi de dureri intense care se instalează în aproximativ 20-30 de minute după actul defecației. Descrierea tipică de durere anală este considerată patognomonică pentru fisurile anale.

Pe lângă durere, simptomele asociate includ modificări ale tranzitului intestinal, cum ar fi constipația, și sângerări minore, observate ca picături de sânge roșu curat pe hârtia igienică. Contractura sfincteriană poate fi prezentă, iar pacienții pot raporta prurit anal și uneori manifestări neuropsihice (precum tulburări de comportament sau schimbări de personalitate).

Examinarea fizică proctologică este fundamentală pentru diagnosticarea fisurilor anale. Examinarea fizică implică inspectarea și examinarea atentă a regiunii anale, inclusiv palparea digitală a anusului. Examenul proctologic ajută la identificarea fisurilor anale și este necesar pentru a exclude alte condiții, cum ar fi cancerul anal, ulcerațiile din boala Crohn, herpesul anal, sifilisul sau alte tipuri de ulcerații anale.

Complicații ale fisurilor anale 

Fisurile anale cronicizate determină dureri severe și disconfort persistent în zona anală, ceea ce poate interfera cu activitățile zilnice și cu confortul general al pacientului. Există, însă, situații în care o fisură anală cronică poate determina complicații mai importante. Pe măsură ce fisura anală progresează, poate să apară infectarea fisurii, cu formarea unui abces anal sau a unei fistule submucoase sau chiar stenoză anala, o condiție în care canalul anal, din cauza sclerozei, devine strâmt și produce tulburări grave de evacuare a scaunului.

Tratament pentru fisuri anale 

Tratamentul fisurilor anale implică în general o abordare conservatoare, urmată, în cazurile severe care nu răspund la tratament, de intervenții chirurgicale. Inițial, managementul conservator vizează ameliorarea durerii și promovarea vindecării prin diverse modalități neinvazive, de la băi de șezut sau creme topice până la tratamente cu toxină botulinică.

Tratament non-chirurgical pentru fisuri anale 

Tratamentul non-chirurgical pentru fisuri anale se concentrează pe gestionarea simptomelor și vindecarea mucoasei anale afectate, fără a necesita o intervenție chirurgicală majoră. În plus față de tratamentele topice (unguente cu nitroglicerină sau antagoniști ai canalelor de calciu), ce se utilizează pentru relaxarea mușchilor sfincterieni, un alt remediu pentru fisuri anale ce nu presupune incizii este injectarea de Botox (toxină botulinică). Procedura implică injectarea periodică a toxinei botulinice în sfincterul anal, pentru a-l relaxa.

Tratament chirurgical pentru fisuri anale 

Tratamentul chirurgical pentru fisurile anale este recomandat în cazul în care metodele conservatoare nu reușesc să aducă ameliorarea simptomelor. Procedura chirurgicală cea mai frecvent utilizată este sfinterotomia laterală internă, ce implică secționarea parțială a mușchiului sfincterului anal intern pentru a reduce presiunea și a permite vindecarea fisurii. Intervenția are o rată de succes ridicată, de aproximativ 90%, fiind considerată extrem de eficientă pentru reducerea durerii și a riscului de recurență.

Se recomandă tratarea fisurilor anale acasă? 

Tratamentul fisurilor anale la domiciliu nu este recomandat ca metodă primară, din cauza riscului ridicat de complicații. Fisurile anale necesită întotdeauna o evaluare medicală, pentru a exclude alte afecțiuni similare și pentru a determina severitatea leziunii. Deși anumite măsuri de autoîngrijire pot aduce ameliorare simptomatică, ele nu înlocuiesc tratamentul medical profesionist. Tratarea fisurilor anale acasă poate duce la cronicizarea fisurilor, infecții secundare sau dezvoltarea unor complicații suplimentare, cum ar fi fistulele anale.

Cum previi fisurile anale 

Prevenirea fisurilor anale se bazează pe menținerea unei igiene anale adecvate, evitarea traumatismelor locale și asigurarea unui tranzit intestinal optim. Menținerea scaunelor moi și evitarea constipației, prin creșterea aportului de lichide și de fibre din alimentație sunt măsuri ce trebuie luate pentru a preveni fisurile anale, scaunele dure și voluminoase fiind o cauză comună a traumatismelor mucoasei anale.

Întrebări frecvente privind fisurile anale

Cum știu că am o fisură anală? 

Fisurile anale determină o serie de simptome caracteristice, prezente la majoritatea pacienților. Durerea intensă și ascuțită în timpul defecației, urmată de o durere surdă ce poate persista pentru câteva ore, reprezintă simptomul principal. În plus, fisura anală este frecvent însoțită de sângerări rectale minore, de obicei sub formă de urme de sânge roșu aprins, vizibile pe hârtia igienică sau pe suprafața scaunului. În cazuri cronice, fisura poate deveni vizibilă la inspecția fizică, prezentându-se sub forma unei mici rupturi sau ulcerații pe mucoasa anală.

Care este diferența dintre fisuri anale și hemoroizi?

Fisurile anale și hemoroizii sunt două afecțiuni distincte ale regiunii anale, care pot prezenta simptome similare. Fisurile anale sunt rupturi liniare ale mucoasei anale, care apar de obicei ca urmare a traumatismelor locale, a constipației severe sau a diareei cronice. În contrast, hemoroizii reprezintă dilatații venoase anormale ale venelor din zona rectală și anală. Diferitele mecanisme patologice și localizări ale celor două afecțiuni impun abordări terapeutice specifice, iar diagnosticarea corectă este întotdeauna necesară pentru un tratament eficient.

Cât de frecvente sunt fisurile anale?

Prevalența exactă a fisurilor anale variază în funcție de studii și populațiile examinate, însă se estimează că aproximativ 1-2% dintre adulți vor experimenta o fisură anală la un moment dat în viață. Deși pot să apară la orice vârstă, fisurile anale sunt mai frecvente la copiii cu vârsta de sub 1 an, adulții tineri și adulții de vârstă mijlocie. Incidența fisurilor anale este similară la bărbați și femei, fără o predispoziție semnificativă legată de sex. Totuși, anumite grupuri, cum ar fi persoanele cu boli inflamatorii intestinale sau alte afecțiuni proctologice, pot prezenta un risc mai mare de dezvoltare a fisurilor anale.

Ar trebui să-mi schimb alimentația dacă am fisuri anale? 

Schimbarea alimentației poate fi benefică în prevenirea agravării fisurilor anale și a recurenței lor. Medicii recomandă creșterea aportului de alimente bogate în fibre și evitarea consumului de alimente picante sau care pot irita mucoasa anală. De asemenea, pentru a evita episoadele de constipație sau diaree, se recomandă menținerea unui tranzit intestinal constant, prin consumul meselor la intervale regulate de timp.