Cancer anal: simptome, cauze, stadii și tratament

Cancerul anal este una dintre afecțiunile mai puțin cunoscute sau cu o frecvență mai redusă, însă, este esențial să recunoști semnele și simptomele specifice, deoarece depistarea acestuia în primele stadii de evoluție contribuie la reducerea complicațiilor și la creșterea duratei de viață. Potrivit American Cancer Society, cancerul anal reprezintă aproximativ 1-2% dintre cancerele tractului digestiv, iar în multe cazuri este asociat cu infecția persistentă cu virusul papiloma uman (HPV). Deși diagnosticul poate fi îngrijorător, formele depistate în stadii incipiente răspund frecvent bine la tratament, motiv pentru care prezentarea timpurie la medic este esențială. Citește articolul următor și descoperă care sunt simptomele cancerului anal, cum se dezvoltă acesta și ce soluții terapeutice sunt disponibile. Iată ce vei putea afla din acest material:

• cancerul anal este un tip rar de cancer, asociat adesea cu infecția persistentă cu virusul HPV;
• principalele semnale de alarmă sunt sângerarea anală, durerea anală, prezența unui nodul și scăderea bruscă în greutate;
• este foarte importantă diagnosticarea precoce, deoarece ai șanse mai mari ca tratamentul să funcționeze.
  
  

Ce este cancerul anal?

Cancerul anal este o formă de cancer care se dezvoltă în zona anusului. Procesul canceros apare când celulele din această regiune încep să se dividă excesiv și să crească anormal, formând o masă tumorală. Pe măsură ce neoplazia se extinde, ea poate invada țesuturile din jur, ganglionii limfatici și poate ajunge în alte zone ale corpului prin circulația sanguină sau limfatică.

Conform American Cancer Society, statisticile arată o incidență crescută a cazurilor în 2026, în SUA fiind diagnosticate aproximativ 11000 cazuri noi (1). Este important să faci și distincția între câteva tipuri de cancer care par asemănătoare, dar care au particularități distincte și tratament diferit. Vorbim aici despre cancerul rectal, care este diferit de cancerul anal și care necesită diagnosticare și tratament diferite.

Cancer anal sau hemoroizi? Cum deosebești simptomele  

Este normal ca atunci când te confrunți cu o problemă anală să te temi că aceasta ar putea fi una serioasă, cum ar fi cancerul anal. Problemele pot fi multiple, iar descrierea pacienților poate fi uneori ambiguă, de la descrieri precum: carne crescută în zona fundului la umflătură sau nodul în zona anală. Totuși, este important să faci diferențierea între hemoroizi sau cancer, pentru a putea aplica cea mai bună metodă de tratament. În același timp, nici toate aceste simptome nu trebuie atribuite automat hemoroizilor. Dacă apar o formațiune care crește, sângerări repetate, durere persistentă sau simptome care nu se ameliorează după 2-4 săptămâni, este recomandat un consult proctologic. Un diagnostic stabilit la timp permite tratarea corectă atât a afecțiunilor benigne, cât și, în cazurile rare, depistarea precoce a cancerului anal, când șansele de tratament sunt cele mai bune.

Tipurile de cancer anal  

Cancerul anal poate afecta mai multe regiuni din zona anusului. În funcție de regiunea implicată, procesul neoplazic își are originea în tipuri diferite de celule. Prin urmare, abordarea terapeutică diferă semnificativ, iar evoluția bolii, investigațiile necesare și tratamentul pot varia în funcție de forma histologică și de localizarea tumorii.

După localizare: cancerul canalului anal și cancerul perianal (marginea anală)  

Cancerul canalului anal se formează în partea inferioară a rectului, chiar înainte de anus. Această zonă, numită canal anal, reprezintă ultima porțiune a intestinului gros și este căptușită cu o mucoasă subțire, formată din celule epiteliale scuamoase și celule glandulare. Majoritatea cazurilor de cancer anal care apar în această zonă sunt asociate cu infecția cu virusul HPV.

Printre simptomele des întâlnite ale cancerului canalului anal sunt:

• sângerările rectale;
• durerea anală;
• prurit. 

Cancerul perianal apare în zona din jurul anusului. Astfel, pot fi afectate celulele epidermice, care formează pielea din regiunea anusului, dar și celulele glandelor perianale.

Cancerul perianal are o incidență mai redusă comparativ cu cancerul canalului anal, dar este o afecțiune la fel de severă. Însă, ca urmare a faptului că apare în zona exterioară a anusului poate fi mai rapid observat și diagnosticat. Printre manifestările caracteristice se află:

• apariția unei mase tumorale;
• prezența unei leziuni persistente;
• modificarea aspectului pielii din jurul anusului;
• durere;
• sângerare.

Carcinomul cu celule scuamoase 

Carcinomul cu celule scuamoase este cel mai frecvent tip de cancer anal (acesta reprezintă circa 80-90% din tipurile de cancer. Carcinomul se formează în celulele scuamoase, care sunt celulele plate ce căptușesc stratul exterior al canalului anal. Adesea, acest tip de cancer este asociat cu infecția HPV. 

Adenocarcinomul

Adenocarcinomul anal este un tip mai rar de cancer. Acesta se dezvoltă din celulele glandelor anale, care secretă mucus. De obicei, aceste glande sunt localizate în partea superioară a canalului anal, dar adenocarcinomul poate apărea și în alte zone adiacente. 

Acest tip de cancer nu este asociat, de obicei, cu infecția cu HPV. Însă, adenocarcinomul anal poate fi mai greu de detectat și tratat, deoarece tumorile pot fi localizate adânc în canalul anal.

Carcinomul bazocelular  

Carcinomul bazal este un tip rar de cancer anal, care se dezvoltă din celulele bazale, care se află la baza stratului de celule epidermice. Acest tip de cancer anal este de obicei mai puțin agresiv decât alte forme de cancer anal și se dezvoltă lent. Carcinomul bazal este asociat, de obicei, cu expunerea prelungită la radiațiile ultraviolete și mai puțin cu infecția cu HPV.  

Melanomul anal 

Melanomul anal este o formă foarte rară și agresivă de cancer anal, care se dezvoltă din melanocite, celulele responsabile de producerea pigmentului. Poate apărea în canalul anal sau la nivelul marginii anale și uneori nu are aspectul clasic al unui melanom pigmentat, ceea ce poate întârzia diagnosticul. Sângerarea, durerea, apariția unei formațiuni sau modificarea unei leziuni existente necesită evaluare medicală. Din cauza potențialului său de răspândire precoce, diagnosticul și tratamentul cât mai devreme sunt deosebit de importante.

Boala Bowen (carcinom scuamos in situ) și alte forme rare 

Boala Bowen reprezintă o formă de carcinom cu celule scuamoase in situ, ceea ce înseamnă că modificările canceroase sunt limitate la stratul superficial al epiteliului și nu au invadat țesuturile profunde. Boala Bowen este considerată o leziune precanceroasă sau o formă foarte timpurie de carcinom scuamos și necesită evaluare și tratament pentru a preveni progresia.

Mult mai rar, în regiunea anală pot apărea și alte tumori, inclusiv limfoame (cancere ale țesutului limfatic) sau tumori stromale gastrointestinale (GIST). Acestea au caracteristici biologice diferite de carcinoamele anale obișnuite și necesită investigații histopatologice și tratamente adaptate fiecărui tip de tumoră. 

Cauzele și factorii de risc  

Cauzele cancerului anal nu sunt pe deplin înțelese. Ceea ce se cunoaște este că procesul neoplazic apare când la nivelul celulelor se produc modificări ale materialului genetic. Aceste modificări conduc la o multiplicare exagerată a celulelor, dar și la o perioadă de viață mai crescută a acestora. 

Cancer anal – Factori de risc 

Studiile au evidențiat că unii factori pot crește riscul de apariție al cancerului anal. Printre cei mai frecvenți  factori de risc pentru cancerul anal se află:

• infecția cu HPV;
• parteneri multipli;
• contactul sexual neprotejat cu mai mulți parteneri;
• fumatul;
• vârsta peste 50 de ani;
• scăderea imunității;
• istoric de cancer (cancer colorectal, cancer de col uterin);
• obezitate;
• stil de viață dezechilibrat;
• prezența fistulei perianale.

Legătura dintre HPV și cancerul anal 

Infecția cu HPV este considerată principala cauză a cancerului anal. Aceasta este considerată o infecție cu transmitere sexuală. Se transmite adesea prin contact sexual neprotejat, dar poate fi dobândită și prin contact direct cu pielea persoanei afectate. 

Tulpinile HPV implicate frecvent în apariția cancerului anal sunt tulpinile oncogene 16 și 18. În momentul infectării, virusul pătrunde în celule, pentru a se multiplica. Astfel, materialul său genetic este introdus în celula gazdă și poate afecta genele care controlează diviziunea celulară. 

Modificările genetice induse de HPV pot duce la apariția celulelor precanceroase. Aceste celule se multiplică necontrolat și își păstrează viabilitatea o perioadă mai lungă de timp. Astfel, se formează leziuni anormale la nivelul mucoasei anale, cunoscute sub denumirea de leziuni displazice. Dacă nu sunt tratate, ele pot evolua și se pot transforma în cancer anal. Pe măsură ce celulele precanceroase continuă să se înmulțească și să acumuleze mutații genetice suplimentare, acestea pot deveni canceroase. Astfel, apare cancerul anal.

Displazia anală, denumită și AIN (neoplazie intraepitelială anală), reprezintă o modificare anormală a celulelor de la nivelul mucoasei anale care poate apărea în urma unei infecții persistente cu HPV oncogen. AIN nu înseamnă cancer, iar unele leziuni pot regresa spontan, însă formele cu grad înalt necesită monitorizare și, în anumite situații, tratament, deoarece pot evolua către cancer anal. Riscul de progresie este influențat de tipul HPV, gradul leziunii și starea sistemului imunitar. Este important de subliniat că majoritatea persoanelor infectate cu HPV nu dezvoltă niciodată cancer anal, deoarece infecția este eliminată de organism în multe cazuri.

Simptomele cancerului anal 

Simptomele cancerului anal nu sunt întotdeauna specifice, astfel că pot fi întâlnite și în cadrul altor afecțiuni. Însă, identificarea și persistența acestora pentru mai mult de 2-3 săptămâni necesită consult medical.  

Principalele manifestări ale cancerului anal sunt reprezentate de:

• prurit anal persistent (mâncărime);
• disconfort sau durere în zona anusului;
• sângerare;
• formațiune palpabilă în zona anală;
• formațiune purulentă;
• schimbări ale aspectului scaunului;
• modificări ale tranzitului intestinal;
• senzație de defecație incompletă;
• incontinență fecală;
• scăderea apetitului (poftei de mâncare);
• scădere în greutate, în lipsa unei diete;
• stare de oboseală.

Cum se pune diagnosticul  

Diagnosticul cancerului anal poate fi un proces complex, având în vedere că simptomele acestei afecțiuni nu sunt specifice și pot fi întâlnite și în alte boli mai puțin grave. Ideal, este ca diagnosticarea cancerului să fie realizată în cadrul investigațiilor de screening, înainte ca simptomele care creează disconfort să se instaleze. Astfel, stadiul de evoluție al cancerului este incipient, iar șansele de vindecare sunt mai crescute. 

Tușeu rectal

Tușeul rectal este procedură efectuată de către medic, prin intermediul căreia poate palpa formațiunile anormale care se dezvoltă la nivelul canalului anal. Deși nu poate diagnostica cu certitudine cancerul, acesta este un prim pas important în evaluarea zonei anusului.

Sigmoidoscopie flexibilă

Sigmoidoscopia flexibilă presupune utilizarea unui tub subțire și flexibil cu o cameră la capăt. Acesta este introdus prin anus pentru a examina rectul și partea inferioară a colonului. Sigmoidoscopia este o investigație utilă pentru a detecta leziuni anormale sau tumori în zona anală și rectală. De asemenea, permite medicului să preleveze probe de țesut (biopsii) pentru a le analiza ulterior la laborator. Examenul histopatologic al biopsiei poate determina dacă sunt prezente celule canceroase.

Colonoscopie

Colonoscopia este o procedură care permite vizualizarea întregului colon și a rectului. Este recomandată când există suspiciunea că tumora ar putea fi localizată mai sus în tractul intestinal sau când medicul dorește să examineze întregul intestin gros. Colonoscopia este esențială pentru a evalua extinderea cancerului și pentru a lua biopsii din zonele suspecte. De asemenea, colonoscopia reprezintă și una dintre metodele eficiente de screening pentru cancer. 

Ecografie transrectală

Ecografia transrectală implică introducerea unei sonde specializate în anus, care utilizează ultrasunete, prin intermediul cărora pot fi vizualizate imagini ale zonei anale și rectale. Această tehnică ajută medicul să obțină o imagine detaliată a procesului canceros și să determine cât de mult a invadat țesutul. Este utilă pentru evaluarea extinderii cancerului și pentru a ghida biopsiile sau alte tratamente.

Tomografie computerizată (CT)

CT-ul este o metodă de imagistică care oferă imagini detaliate ale organelor interne. În cazul cancerului anal, CT-ul poate ajuta la evaluarea extinderii bolii și la identificarea eventualelor metastaze (celule canceroase migrate în alte zone ale corpului). Este adesea utilizată pentru a stabili stadiul bolii, esențial pentru planificarea tratamentului.

Rezonanță magnetică nucleară (RMN)

RMN-ul este o metodă imagistică avansată care folosește un câmp magnetic puternic și unde radio pentru a obține imagini detaliate ale organelor și ale țesuturilor. În cazul cancerului anal, RMN-ul poate fi folosit pentru a evalua exact localizarea și dimensiunea tumorii, precum și pentru a verifica dacă cancerul s-a extins la ganglionii limfatici sau la alte structuri din apropiere. RMN-ul este, de obicei, recomandat pentru a ajuta la stadializarea bolii și pentru a ghida tratamentele chirurgicale.

Anoscopia

Anoscopia este o investigație standard care permite medicului să examineze mucoasa  anală și eventuale leziuni sau formațiuni suspecte, prin analizarea canalului anal. Procedura se realizează cu ajutorul unui anoscop, prin introducerea acestuia în anus. În funcție de observațiile medicale realizate, se poate recomanda prelevarea unei analize, a unei biopsii care să ofere mai multe informații despre leziunile sau formațiunile depistate. 

Citologie anală- test Papanicolau anal

Citologia anală, cunoscută și sub denumirea de test Papanicolau anal, presupune recoltarea unor celule de la nivelul canalului anal pentru identificarea modificărilor celulare asociate în special infecției cu HPV. Un rezultat anormal nu înseamnă automat că există cancer, dar poate indica necesitatea unor investigații suplimentare, precum anoscopia de înaltă rezoluție și biopsia.

La ce să te aștepți la consultul medical?

Consultul medical presupune în primă fază o discuție cu medicul despre simptome și istoric medical, după care urmează examinarea regiunii anale. Medicul poate realiza un tușeu rectal și poate recomanda realizarea anoscopiei, în cazul în care identifică semnele cancerului anal. De asemenea, în acest caz poate fi recomandată și biopsia, pentru analizarea unei porțiuni de țesut. O altă opțiune este PET-CT, care combină examinarea PET, care evidențiază zonele cu activitate metabolică crescută, cu imaginile anatomice obținute prin tomografie computerizată. În cazul cancerului anal, PET-CT-ul poate fi utilizat în anumite situații pentru stadializarea bolii, evaluarea ganglionilor limfatici și identificarea eventualelor metastaze.

Stadializarea cancerului anal

Stadiile cancerului anal sunt esențiale pentru a înțelege extinderea bolii și pentru a ghida tratamentul adecvat. Acestea indică cât de mult s-a răspândit cancerul și cât de mult afectează țesuturile din jur sau alte organe. 

Cunoașterea stadiului de evoluție al cancerului anal orientează medicul în recomandarea celui mai potrivit tratament. De asemenea, contribuie la estimarea prognosticului persoanei afectate. 

Sistemul TNM

Stadializarea cancerului anal se bazează pe sistemul TNM, care evaluează trei componente: T (tumora) – dimensiunea și extinderea tumorii primare, N (ganglionii) – afectarea ganglionilor limfatici regionali și M (metastazele) – prezența sau absența metastazelor la distanță. Pe baza acestor criterii, medicii încadrează boala în stadiile 0-IV și stabilesc strategia terapeutică.

Stadiul 0  

Stadiul 0 este cea mai timpurie formă de cancer anal, cunoscută și sub denumirea de carcinom in situ. În această fază, celulele canceroase se află doar la nivelul mucoasei anale și nu s-au extins în țesuturile adiacente. 

Tratamentul în acest stadiu poate fi mai puțin agresiv și poate include proceduri locale precum îndepărtarea tumorii prin excizie sau cu ajutorul laserului.

Stadiul I 

În stadiul I, cancerul anal s-a extins dincolo de mucoasa anală, dar rămâne limitat la zona anală și rectală. Tumora este de obicei mică, cu dimensiuni de până la 2 cm și nu este prezentă la nivelul ganglionilor limfatici sau în alte părți ale corpului. 

În acest stadiu, tratamentele chirurgicale sau combinația dintre radiații și chimioterapie pot fi eficiente pentru a elimina tumora și a preveni extinderea acesteia. Prognosticul este de obicei bun, cu șanse mari de supraviețuire.

Stadiul II  

Stadiul II reprezintă o etapă în care tumora a crescut mai mult și s-a extins în țesuturile din jurul canalului anal sau rectului. Dimensiunea tumorii poate fi mai mare, dar încă nu s-a răspândit la ganglionii limfatici sau în alte zone ale corpului. 

Tratamentul indicat în această perioadă de evoluție poate implica o combinație de chimioterapie, radioterapie, alături de intervenția chirurgicală. Prognosticul depinde de răspunsul la tratament, iar o abordare agresivă a terapiei poate îmbunătăți rezultatele.

Stadiul III  

În stadiul III, cancerul anal s-a extins la ganglionii limfatici din apropiere, dar nu și în alte organe îndepărtate. De obicei, cancerul rămâne limitat în zona anală, dar poate afecta și țesuturile din jur, cum ar fi mușchii anusului și alte structuri pelvine. 

Tratamentul în acest stadiu poate include chimioterapia și radioterapia. Intervenția chirurgicală este utilizată mai rar ca primă formă de tratament. Deși tratamentele pot fi eficiente, prognosticul în stadiul III este mai rezervat decât în stadiile anterioare.

Stadiul IV  

Stadiul IV este cel mai avansat stadiu al cancerului anal și implică răspândirea acestuia la organe îndepărtate. Cel mai adesea, metastazele sunt întâlnite în ficat, plămâni. 

Tratamentul pentru cancerul în stadiul IV poate include predominant chimioterapie, dar și radioterapie. Scopul principal al tratamentului este de a menține evoluția cancerului staționară, de a reduce simptomele și de a îmbunătăți calitatea vieții pacientului. Prognosticul este adesea mai puțin favorabil, dar există opțiuni de tratament pentru a prelungi viața și a ameliora simptomele.

Substadiile II și III

Pentru o evaluare mai precisă a bolii și pentru încadrarea acesteia în anumite stadii, au fost introduse substadiile pentru stadiul II și III: Astfel, stadiul II se împarte în substadiul IIA și IIB, în funcție de dimensiunea tumorii și de gradul de extindere, iar stadiul III se împarte în substadiile IIIA și IIIB în funcție de dimensiunea și localizarea tumorii și de implicarea ganglionilor limfatici regionali. 

Opțiunile de tratament 

Există mai multe variante de tratament pentru cancerul anal. Planul terapeutic este personalizat pentru fiecare pacient, pentru care sunt luate în considerare următoarele aspecte:

• stadiul de evoluție;
• localizarea;
• tipul de celule afectate;
• starea generală de sănătate a persoanei diagnosticate;
• variabilitatea genetică. 

Alegerea tratamentului se face, de regulă, în cadrul unei echipe multidisciplinare, printr-o comisie oncologică („tumor board”), care analizează împreună diagnosticul, stadiul bolii, localizarea tumorii și starea generală a pacientului. Proctoline poate contribui la coordonarea etapelor de diagnostic și la îndrumarea pacientului către specialiștii potriviți, astfel încât stabilirea conduitei terapeutice să se facă în cadrul unei echipe medicale multidisciplinare. În cancerul anal, tratamentul de primă linie este, în majoritatea cazurilor, chimioradioterapia concomitentă, cunoscută și sub denumirea de protocolul Nigro.

Chimioterapie 

Chimioterapia utilizează medicamente pentru a distruge celulele canceroase. Acestea pot fi administrate pe cale orală sau intravenos, în funcție de tipul de cancer. În cazul cancerului anal localizat, chimioterapia este administrată de obicei împreună cu radioterapia, într-o schemă de tratament cunoscută sub numele de protocolul Nigro. În mod clasic, aceasta include 5-fluorouracil (5-FU) și mitomicină C. Cele două medicamente ajută radioterapia să acționeze mai eficient asupra celulelor canceroase. Un avantaj important al acestei combinații este că urmărește nu doar eliminarea cancerului, ci și păstrarea sfincterului anal. 

De cele mai multe ori, chimioterapia este folosită pentru:

• tratamentul cancerului anal în stadii avansate;
• reducerea dimensiunii tumorii înainte de efectuarea intervenției chirurgicale.

Deși aduce unele beneficii, chimioterapia poate determina și unele efecte secundare neplăcute, cum ar fi:

• căderea părului;
• stare de greață;
• oboseală marcantă;
• risc crescut de infecții. 

Radioterapie 

Radioterapia folosește radiații cu energie înaltă pentru a distruge celulele canceroase. Este frecvent utilizată pentru cancerul anal, în special în stadiile incipiente sau ca parte a unui tratament combinat cu chimioterapia.

În cancerul anal, radioterapia este de obicei administrată împreună cu chimioterapia, nu ca tratament izolat, în cazul bolii localizate. În anumite situații, poate fi utilizată și brahiterapia, o formă de radioterapie internă prin care sursa de radiații este plasată în apropierea tumorii, pentru a concentra tratamentul asupra zonei afectate.

De cele mai multe ori, este utilizată pentru:

• tumorile care nu pot fi îndepărtate chirurgical;
• micșorarea dimensiunilor tumorii înainte de intervenția chirurgicală;
• distrugerea celulelor canceroase rămase după o intervenție chirurgicală;
• distrugerea celulelor canceroase de la nivelul ganglionilor limfatici. 

Tratamentul este nedureros, dar poate provoca efecte secundare, cum ar fi:

• iritații ale pielii;
• fatigabilitate (stare de oboseală);
• stare de greață;
• vărsături;
• tulburări ale tranzitului intestinal (constipație sau diaree).

Intervenții chirurgicale  

Tratamentul chirurgical este utilizat pentru a îndepărta procesul canceros. Este o opțiune aleasă de medic, în special în stadiile inițiale, când celulele canceroase nu au migrat în alte zone ale corpului.

Intervenția chirurgicală poate fi recomandată dacă tumora este localizată într-o zonă accesibilă și poate fi îndepărtată complet. În cazurile de cancer anal incipient, chirurgia poate fi o opțiune curativă. Dacă tumora are dimensiuni crescute, pot fi realizate sesiuni de chimioterapie sau radioterapie preoperator, pentru reducerea acesteia și eliminarea mai facilă în cadrul operației.

Imunoterapie  

Imunoterapia este un tip de tratament care ajută sistemul imunitar să recunoască și să distrugă celulele canceroase. Este adesea folosită în cazurile de cancer anal avansat sau recidivant, când alte opțiuni de tratament nu au dat rezultate. 

Și această formă de tratament este însoțită de efecte adverse, dar mai puțin severe:

• simptome similare unei viroze;
• fatigabilitate;
• iritație la locul administrării intravenoase. 

Terapie biologică țintită  

Terapia biologică țintită implică utilizarea unor medicamente care atacă specific moleculele implicate în creșterea și răspândirea celulelor canceroase. Astfel, blochează semnalele care permit celulelor canceroase să crească și să se răspândească. 

Poate fi utilizată în combinație cu chimioterapia sau imunoterapia. Acest tratament poate avea efecte secundare, cum ar fi erupții cutanate, diaree sau oboseală, dar este de obicei mai puțin invaziv decât chimioterapia.

Prognostic și rate de supraviețuire 

Conform American Cancer Society, rata de supravețuire la 5 ani, pe stadii de cancer este de circa 85% pentru cancerul localizat și circa 70% pentru cancerul anal extins la zone adiacente (2). Este important ca diagnosticul de cancer de canal anal sau cancer la anus să fie stabilit cât mai rapid, pentru ca opțiunile de tratatment să poată fi implementate. Cu cât cancerul este descoperit mai devreme, cu atât acesta este mai ușor de tratat. Este recomandat să fie luați în calcul și factorii care influențează prognosticul, cum ar fi stadiul în care se află cancerul anal. dimensiunea tumorii și răspunsul la tratament. 

Prevenție și screening  

Cancerul anal poate fi prevenit prin adoptarea unor măsuri specifice care vizează reducerea riscului de infectare HPV. Este necesară și recomandată vaccinarea anti HPV (vaccin Gardasil, tulpini 16/18) de care pot beneficia copiii și adolescenții, mai ales înainte de începerea vieții sexuale, dar și adulții până la 45 de ani, deopotrivă femei și bărbați. 

Pentru prevenție poate fi realizat și screening-ul pentru grupuri de risc, cum ar fi persoanele HIV pozitive, persoanele imunosupresate sau cu antecedente de displazie genitală. Screeningul pentru cancerul anal nu este recomandat de rutină întregii populații. Renunțarea la fumat este, de asemenea, recomandată, deoarece fumatul poate favoriza persistența infecției cu HPV și crește riscul apariției leziunilor precanceroase. Utilizarea prezervativului poate reduce riscul de transmitere a HPV, deși nu oferă protecție completă, deoarece virusul se poate transmite și prin contactul cu pielea din regiunea genitală sau perianală.

Întrebări frecvente despre cancerul anal  

HPV provoacă întotdeauna cancer anal?  

Infecția HPV este una dintre principalele cauze ale apariției cancerului anal, însă majoritatea persoanelor infectate nu dezvoltă neapărat această boală. Vaccinarea anti-HPV poate reduce riscul dezvoltării acestui tip de cancer, însă și sistemul imunitar joacă un rol important în prevenție.

Cum îmi dau seama dacă e cancer sau hemoroizi?  

Diferența dintre hemoroizi sau cancer nu poate fi stabilită cu certitudine doar după simptome. Sângerarea, durerea sau un nodul pot apărea în ambele situații, însă o formațiune care crește, sângerarea persistentă ori simptomele care nu se ameliorează în 2-4 săptămâni necesită consult medical și, dacă este indicat, investigații suplimentare.

Cancerul anal este vindecabil?  

Da, cancerul anal poate fi tratat și chiar vindecat, mai ales dacă este depistat într-un stadiu incipient. De aceea, este important să mergi periodic la medic pentru consultul de rutină. Efectuarea investigațiilor de screening este esențială pentru depistarea cancerului încă dinainte de apariția simptomelor neplăcute.

Care este rata de supraviețuire în cancerul anal? 

Rata de supraviețuire pentru cancerul anal depinde de extinderea bolii la momentul diagnosticului. Datele SEER indică o supraviețuire relativă la 5 ani de aproximativ 85% pentru boala localizată, 70% pentru cea regională și 36% pentru cancerul care a evoluat spre alte zone. 

Cancerul anal doare?

Durerea anală poate fi un simptom al cancerului anal, însă aceasta apare în general în cazul afecțiunilor benigne (fisură anală, hemoroizi). Dacă durerea crește în intensitate, este însoțită de sângerări și de apariția unor formațiuni distincte (descrisă adesea ca o carne crescută în zona fundului la bărbați / la femei) atunci este nevoie să mergi la medic pentru o evaluare medicală. 

Cum arată cancerul anal / ce înseamnă un nodul în zona anală?

O umflătură în zona anală nu înseamnă automat o tumoră. Poate fi un hemoroid, o fisură, un abces, un chist sau o altă afecțiune benignă. Un nodul dur, care crește progresiv, sângerează sau nu dispare după câteva săptămâni trebuie însă examinat de medic, fără încercarea de a stabili diagnosticul doar pe baza aspectului.

Cancerul anal poate fi prevenit?  

Da, există metode prin care riscul de a face cancer anal scade considerabil. Printre cele mai eficiente se află:

• vaccinarea anti-HPV;
• evitarea comportamentelor sexuale riscante;
• renunțarea la fumat;
• menținerea unui stil de viață echilibrat.

Cât de frecvent este cancerul anal? 

Cancerul anal este destul de rar în comparație cu alte tipuri de cancer, dar incidența sa este în creștere. Potrivit statisticilor, aproximativ 1 din 1000 de persoane vor dezvolta cancer anal pe parcursul vieții. Totuși, anumite grupuri de persoane, cum ar fi cele diagnosticate cu HIV (virusul imunodeficientei umane), HPV sau care prezintă o imunitate scăzută ca urmare a bolilor cronice, sunt mai expuși riscului de a dezvolta acest tip de cancer.

Cancerul anal, deși mai rar întâlnit, poate avea un impact semnificativ asupra sănătății tale. Consultul periodic și efectuarea testelor de screening de rutină, cum ar fi colonoscopia după vârsta de 50 de ani sau chiar mai devreme în cazul persoanelor cu istoric familial de cancer, pot face diferența. Depistarea precoce a cancerului se asociază cu o eficiență mai crescută a tratamentului, șanse crescute de vindecare și o calitate a vieții îmbunătățită. 

Vaccinul HPV previne cancerul anal?  

Da, vaccinul anti-HPV ajută la prevenție deoarece reduce riscul infecțiilor oncogene implicate în apariția a mai multe tipuri de cancer. Vaccinul Gardasil 9 este recomandat fetelor și băieților, femeilor și bărbaților până la 45 ani, înainte de expunerea la infecții. 

Sursa foto: magnific

Bibliografie:

1. https://www.cancer.org/cancer/types/anal-cancer/what-is-key-statistics.html, accesat la 10.08.2026
2. https://www.cancer.org/cancer/types/anal-cancer/detection-diagnosis-staging/survival-rates.html, accesat la 10.08.2026