Fistula anală/abces anal - Cauze, simptome, tratament
Pentru a vedea serviciile oferite de clinica Proctoline faceti click pe Servicii Proctoline!
Pentru detalii despre toate cele 14 Clinica Proctoline (locatie, numere de telefon si programari) faceti click pe Contact Proctoline!
Pentru a vedea toate articolele medicale faceti click pe Articole Proctoline!
Fistula anală și abcesul anal sunt două condiții distincte care afectează zona anorectală și implică, în general, o inflamație anală externă, în regiunea perianală (lângă anus). Ambele condiții sunt frecvent întâlnite în practica medicală și pot cauza disconfort sever și complicații, dacă nu sunt tratate corespunzător. Atât fisurile, cât și fistulele anale, provoacă o durere acută intensă în timpul și după defecație, fiind adesea însoțite de sângerări minime. Spre deosebire de fistule, fisurile anale nu implică prezența unei infecții sau a unui canal patologic.
Ce este fistula anală?
Fistula anală este un canal anormal care se formează între suprafața interioară a canalului anal și pielea perianală. Fistula rezultă adesea dintr-o infecție preexistentă, cel mai adesea un abces anal, care nu s-a vindecat complet și a format un traiect fistulos. Structura fistulei anale poate varia de la simplă la complexă, în funcție de numărul de traiecte și ramificațiile lor. Fistula anală poate avea o evoluție pe luni sau ani, cu perioade complet asimptomatice (fără să dea niciun semn) și perioade de „încălzire”, cu dureri și scurgeri purulente la nivelul anusului și perianal. La exterior, perianal, se poate observa orificiul extern al fistulei, care poate fi unic sau multiplu.
Fistula anală vs. Fisura anală – Care este diferența?
Deși denumirile lor sunt apropiate, fistula și fisura anală sunt două condiții distincte, cu mecanisme patogenetice și manifestări clinice diferite. Fistula anală implică formarea unui traiect anormal între canalul anal și piele, de obicei ca rezultat al unei infecții cronice, în timp ce fisura anală este o ruptură liniară sau ulcerație a mucoasei anale, cauzată de obicei de traumatisme mecanice, cum ar fi trecerea unor scaune dure sau voluminoase.
Cauze și factori de risc
Fistula anală apare ca urmare a unor procese patologice, cea mai frecventă cauză fiind abcesul anal.
Abcesul anal – Ce este?
Abcesul anal este o colecție purulentă localizată în țesuturile din jurul anusului și rectului, ce rezultă dintr-o infecție bacteriană. Abcesele anale pot varia ca dimensiune și localizare, fiind clasificate în funcție de poziția lor în raport cu structurile anatomice din regiunea perianală. Cele mai comune abcese sunt cele perianale și ischiorectale.
Alte cauze
În afara abcesului anal, există și alte cauze ale fistulelor anale, printre care se numără:
– bolile inflamatorii intestinale;
– stenoza anală (îngustare patologică a canalului anal);
– boli cu transmitere sexuală cu afectare anală;
– tuberculoza care afectează zona anală;
– actinomicoza (infecție bacteriană cronică);
– hidradenita supurativă (afecțiune inflamatorie cronică a glandelor sudoripare apocrine);
– diverticulita (inflamație sau infecție a diverticulilor, mici pungi proeminente formate în peretele colonului).
Factori de risc
Pe lângă cauzele deja menționate, există și anumiți factori care pot crește predispoziția unei persoane de a dezvolta fistule sau fisuri anale. În general, ambele condiții sunt mai comune în rândul bărbaților cu vârsta de peste 40 de ani. Predispoziția de a dezvolta fisuri anale, este, de asemenea, mai mare în rândul persoanelor care:
– au suferit traumatisme la nivelul zonei anale;
– au efectuat radioterapie în zona perianală;
– au suferit o intervenție chirurgicală în regiunea perianală.
Fistula anală – Simptome
Fistula anală se manifestă printr-o serie de simptome caracteristice, care pot varia în intensitate și frecvență în funcție de severitatea și de complexitatea afecțiunii. Principalele simptome ale fistulei anale includ:
– inflamarea regiunii perianale;
– durerea în zona anală;
– drenaj local al unui lichid purulent (adesea urât mirositor);
– febră;
– incontinență rectală (reprezintă pierderea involuntară de fecale).
Fistula anală – Cum se pune diagnosticul? Etape
Diverse teste clinice și paraclinice sunt utilizate pentru confirmarea prezenței unei fistule anale și pentru identificarea caracteristicilor traiectului fistulos.
Anamneza
Anamneza implică discuția detaliată între pacient și medic despre simptomele resimțite, istoricul medical și orice factori de risc posibili. Medicul va întreba despre simptomele principale și va investiga antecedentele de abcese anale, intervenții chirurgicale anterioare în zona perianală și afecțiuni asociate, cum ar fi bolile inflamatorii intestinale sau infecțiile.
Examen digital rectal
Examenul digital rectal este o metodă de evaluare fizică fundamentală în diagnosticul fistulei anale. În timpul procedurii, medicul va introduce un deget în canalul anal pentru a palpa structurile interne și a identifica orice anomalii, cum ar fi traiectele fistuloase sau abcesele. Examenul digital rectal ajută la localizarea și evaluarea extinderii fistulei, precum și la identificarea eventualelor complicații asociate.
Teste de sânge
Testele de sânge sunt utilizate pentru a evalua starea generală de sănătate a pacientului și pentru a identifica semne de infecție sau inflamație sistemică. Testele uzuale includ hemoleucograma completă, care poate arăta o creștere a numărului de globule albe, și markerii inflamatori, cum ar fi proteina C reactivă (CRP) și viteza de sedimentare a hematiilor (VSH).
Teste imagistice
Testele imagistice sunt necesare pentru a vizualiza detaliat traiectul fistulos și structurile anatomice din jur. Metodele imagistice frecvent utilizate includ:
– ecografia endoanală (folosită pentru identificarea traiectelor fistuloase și a abceselor);
– imagistica prin rezonanță magnetică (considerată standardul de aur pentru evaluarea fistulelor complexe, datorită capacității sale de a diferenția diferite tipuri de țesuturi);
– fistulografia (test radiologic în timpul căruia un agent de contrast este injectat în traiectul fistulos pentru a-l vizualiza pe radiografie).
Cum se tratează abcesul anal?
Tratamentul abcesului anal se concentrează pe eliminarea infecției și ameliorarea simptomelor. Principala metodă de tratament este drenajul chirurgical, care este necesar pentru a preveni recurența și pentru a promova vindecarea. Drenajul, ce presupune efectuarea unei incizii peste abces și eliminarea prin incizie a puroiului acumulat, se efectuează de obicei sub anestezie locală, în funcție de localizarea și dimensiunea abcesului.
Pe lângă drenajul chirurgical, tratamentul poate presupune:
– administrarea de medicamente antibiotice (doar la recomandarea medicului, dacă există semne de infecție sistemică sau factori de risc pentru infecții severe);
– administrarea de analgezice (prescrise pentru a gestiona durerea și disconfortul asociat cu abcesul și procedura de drenaj).
Cum se tratează fistula anală?
Fistulele anale nu se vindecă spontan în mod definitiv niciodată, având un potențial important de reapariție chiar și după intervențiile chirurgicale. Dacă orificiul extern se poate observa și găsi cu ușurință, traiectul fistulos și originea fistulei pot fi dificil de examinat în bolile vechi și complexe. Tratamentul este, în majoritatea cazurilor, chirurgical. Fistulele superficiale, care apar după fisuri anale, pot fi tratate prin chiuretare și cauterizare cu radiofrecvență sau prin injectare de PRP.
Tratament non-chirurgical
Tratamentul non-chirurgical, preferat datorită naturii sale non-invazive, poate fi o opțiune pentru anumite cazuri, în general doar pentru tratamentul fistulelor simple sau în situațiile în care pacientul nu este apt pentru intervenții chirurgicale majore. Există mai multe tipuri de tratament fistula anală fără operație, de la seton sau dopul bioprotetic la injectarea de adeziv de fibrină.
Seton
Setonul este un fir (sau o bandă) care este plasat prin traiectul fistulos pentru a menține drenajul și a permite infecției să se vindece treptat. Un seton poate fi utilizat fie pentru a menține fistula deschisă pentru un drenaj continuu, fie pentru a secționa treptat mușchii sfincterieni. Setonul poate ajuta la reducerea riscului de incontinență și la prevenirea recurenței infecției.
Adeziv de fibrină
Adezivul de fibrină este o substanță biologică ce poate fi injectată în traiectul fistulos pentru a sigila fistula și a promova vindecarea. Metoda este minim invazivă și poate fi o opțiune pentru fistulele simple, deși rata de succes poate varia și uneori poate necesita repetarea procedurii.
Dop bioprotetic
Dopul bioprotetic este un dispozitiv de colagen care este introdus în traiectul fistulos pentru a stimula creșterea țesutului și a închide fistula. Metoda este folosită pentru fistulele simple și moderate și are avantajul de a fi o procedură minim invazivă, cu un timp de recuperare scurt.
Radiofrecvența
Tratamentul fistulelor anale se poate face, în cazul fistulelor superficiale, așadar a fistulelor cu un traseu scurt, care nu ajung în profunzime, prin cauterizare cu radiofrecvență. Procedura presupune:
- curățarea fistulei (se îndepărtează țesutul infectat sau necrotic din traiectul fistulor);
- cauterizarea prin unde de radiofrecvență a țesutului rămas.
Cauterizarea distruge bacteriile, reduce sângerarea prin închiderea vaselor de sânge și stimulează procesul de vindecare.
Tratament medicamentos
Tratamentul medicamentos presupune administrarea de medicamente antibiotice și antiinflamatoare, pentru a controla infecția, respectiv inflamația. Tratamentul cu antibiotic pentru fistula anală va fi administrat doar la recomandarea medicului specialist. În cazul pacienților cu boli inflamatorii intestinale, poate fi necesară ajustarea terapiei pentru a ține sub control afecțiunea de bază și a reduce riscul de formare a fistulelor.
Tratament chirurgical
În situația în care tratamentele non-chirurgicale nu au dat rezultate sau eficacitatea rezultatelor a fost redusă, se va recurge la tratamente chirurgicale. Opțiunile chirurgicale pentru fistula anală includ:
– fistulotomia (reprezintă procedura chirurgicală standard pentru fistulele simple și implică deschiderea traiectului fistulos pentru a permite vindecarea de la bază către exterior)
– lambou de avansare endorectală (procedură chirurgicală utilizată pentru a trata fistulele anale care traversează o porțiune semnificativă a mușchiului sfincterian, ce presupune excizarea traiectului fistulos, mobilizarea unui segment de mucoasă rectală pentru a acoperi deschiderea internă a fistulei și suturarea sa în poziție, pentru a închide eficient fistula);
– ligatura intersfincteriană a fistulei (tehnică modernă ce presupune ligaturarea și secționarea traiectului fistulos în spațiul intersfincterian).
Cum poate fi prevenită fistula anală?
Prevenirea fistulei anale implică adoptarea unor măsuri care reduc riscul de apariție a abceselor anale și a altor factori de risc. Pe lângă creșterea aportului de lichide și de fibre alimentare, se recomandă:
– menținerea unei igiene corespunzătoare a zonei perianale (ajută la prevenirea infecțiilor care pot duce la formarea abceselor și, ulterior, a fistulelor);
– evitarea efortului la defecație (previne traumatismele locale și reduce riscul de formare a fisurilor și a abceselor).
Întrebări frecvente
Pot apărea complicații după operație?
După intervenția chirurgicală pentru tratamentul fistulei anale, în funcție de tipul procedurii pentru care s-a optat, pot să apară anumite complicații. Deși acestea sunt relativ rare, dacă procedura este efectuată corect și pacientul urmează recomandările medicale, literatura de specialitate descrie cazuri în care, post-operator, au fost raportate:
– infecții locale;
– incontinență fecală;
– reapariția fistulei.
În cât timp se vindecă un abces sau o fistulă anală?
Timpul de vindecare pentru un abces sau o fistulă anală variază în funcție de localizarea și de gravitatea leziunii, precum și de tratamentul aplicat. În general, un abces poate necesita câteva săptămâni pentru a se vindeca după drenajul chirurgical, în timp ce vindecarea unei fistule anale poate dura mai multe săptămâni sau chiar luni, în funcție de complexitatea procedurii și de capacitatea de regenerare a țesuturilor.
În ce constă îngrijirea postoperatorie?
Pentru a asigura o recuperare completă și rapidă, postoperator este obligatorie menținerea unei igiene stricte a zonei operate, prin spălarea regulată a regiunii anale și prin efectuarea de băi de șezut cu apă caldă. De asemenea, postoperator, dar nu numai, se recomandă consumul de alimente bogate în fibre și hidratarea corespunzătoare. Evitarea efortului fizic intens și a altor activități care ar putea pune presiune asupra zonei operate este, de asemenea, de o importanță majoră pe perioada recuperării, pentru prevenirea deschiderii premature a inciziei și pentru promovarea unei recuperări eficiente.
Când ar trebui să consulți medicul specialist?
Se recomandă consultarea unui medic specialist în proctologie în cazul apariției unor dureri anale persistente, sângerări rectale, scurgeri de puroi din regiunea anală sau în cazul existenței oricărui semn care ar putea sugera o infecție. De asemenea, controlul de specialitate este necesar pentru pacienții care au suferit recent o intervenție chirurgicală și observă, postprocedural, semne de complicații.
Urmareste paginile noastre
Urmareste informatii despre Clinica Proctoline in retelele de socializare
Vrei sa te sunam noi?
DESPRE NOI
Inca din august 1997 se deschide la Bucuresti Clinica Proctoline, prima clinica privata specializata in tratamentul afectiunilor anorectale. Clinica Proctoline a adus in Romania metode noi de tratament pentru
afectiunile anorectale, care pana atunci se rezolvau doar prin operatie chirurgicala clasica.