| Desi asemanatoare ca denumire, fistulele anale sunt complet diferite de fisurile anale. Fistulele sunt formate in urma unor abcese sau alte inflamatii anale, fiind sechele ale acestora, pe cand fisurile sunt leziuni mucoase, ulcerate, care sunt localizate la nivelul sfincterului anal.
Daca fisura anala poate fi legata mai direct de hemoroizii interni, fistula anala este urmarea unor procese infectioase ale regiunii anale si perianale.
Ce este fisula anala?
Fistula este o leziune conica, care se poate intinde ca evolutie pe luni sau ani de zile, cu perioade complet asimptomatice (fara sa dea nici un semn) si perioade de „incalzire”, cu dureri si scurgeri purulente la nivelul anusului si perianal (langa anus). La exterior, perianal, se poate observa orificiul extern al fistulei, care poate fi unic sau multiplu.
Cum se trateaza fistulele anale?
Fistulele nu se vindeca spontan in mod definitiv niciodata, avand un potential important si dupa interventiile operatorii.
Daca orificiul extern se poate observa si gasi cu usurinta, traiectul fistulos si originea fistulei pot fi dificil de examinat in bolile vechi si complexe.
Pacientul acuza deseori, pe langa dureri anale, scurgeri purulente perianale, nelegate de scaun si chiar stare generala proasta, cu subfebrilitate vesperala (seara).
O reluare corecta a anamneziei poate stabili in antecedente, cu luni-ani anterior, existenta unui abces anal, deseori neglijat.
Tratamentul este chirurgical si este recomandat a se efectua la 3-6 luni dupa episodul infectiei actuale.
Cazurile complexe, vechi, trebuiesc spitalizate si rezolvate prin interventie chirurgicala.
Posibilitatea de fistulizare a fisurilor, o complicatie destul de grava...
Ce sunt aceste fistule?
O fisura anala cronicizata, netratata corespunzator, se poate infecta din cauza actiunii bacteriene din materiile fecale. Uneori, aceste infectii pot fi prezente si la nivelul intestinului gros superior, atunci cand bariera protectoare formata din mucoase si submucoase este penetrata din anumite motive, bacteriile ajungand in tesuturile profunde, creand abcese. Pe un fond de imunitate scazuta cauzata de stres, oboseala accentuata, alimentatie deficitara etc., activitatea bacteriana se amplifica si creeaza abcese mai mari. In momentul in care apare o infectie, organismul cauta sa elimine focarul infectios, purulent, formand traiecte (tuneluri) subcutanate sau mai profunde, cu pereti de tesut conjunctiv bine delimitati. Totusi, de cele mai multe ori fistulele nu pot penetra toate tesuturile pentru a ajunge in zona perianala (adiacenta anusului) si a deversa materialul infectios. Unele fistule se ramifica, devenind greu de tratat, altele se duc spre cavitatea peritoneala, putand pune in pericol viata pacientului, prin septicemie.
Aceste cazuri reprezinta urgente majore si implica interventii chirurgicale dificile, cu pansamente de drenaj si spitalizare indelungata. Deseori, in prezenta materiilor fecale diareice, acestea se pot autoinfecta si pot evolua, iar pe termen indelungat genereaza inflamatii cronice, cu reactii subfebrile sau frisoane.
Cum se manifesta? Pot fi descoperite inainte de a penetra tesutul perianal?
De cele mai multe ori, fistulele nepenetrante nu se pot diagnostica decat in urma simptomatologiei data de reactiile inflamatorii cronice pe care le produc. In cazul fistulelor care au penetrat zona perianala, pacientul observa aparitia unor secretii lichide galbui - produsul de activitate al bacteriilor. Acestea produc disconfort local cauzat de umezeala, provoaca mancarimi si usturimi.
Ce se poate face in aceste cazuri?
In primul rand, este important sa determinam complexitatea fistulelor, prin fistulografie - injectarea unei substante de contrast si studierea lungimii si ramificatiilor fistulare, analiza care ne orienteaza decizia de tratament. De cele mai multe ori se intervine chirurgical, |
